Radu a fost prietenul meu drag și repede plecat Dincolo. Mă gândesc mult la el și la Dom Profesor Eugen Todoran, în casa cărora am înflorit, am povestit, am râs și am văzut moartea cum îl ia pe Radu de mână.
De câte ori trec pe lângă casa pe de strada CD Loga nr. 4 îl strig și mi se pare că e încă acasă. Doamna Mura a murit anul trecut, nimic nu mai e în carne vie din familia Todoran.
Mi-e tare dor de toți.
Și mie, și lui Moni, și lui Horică, și lui Mima, și lui Sorin Dogaru.
Iată de ce voi posta aici articole scrise de Radu în ultimii ani de viață.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Answer from Radu
RăspundețiȘtergereDimineaţa, privind spre cerul albastru - comuna culoare a cerului in fericire - mi-am adus aminte de clipa în care am încercat să mă reaşez în altă parte. Nu pe un alt scaun, o bancă sau un balansoar,
ci într-o altă lume
cu alţi oameni, alte scaune şi bănci şi balansoare. O lume unde-am primit şi loc de casă ce pîn' la urmă a fost apartament, dar era bine că-n fiecare dimineaţă, privind pe geam, vedeam cu ochii mei(nu mai erau poveştile-mi de odinioară)alţi oameni, alte scaune şi bănci şi balansoare.
În ce-l priveşte pe apartament, l-am mobilat cu gândul la aducerile aminte de acasă şi-n dreapta la intrare am pus un mare ceas (că timpul nu stă în loc şi aş vrea să se ştie de câtă vreme sunt
şi eu aici
de cei ce vin şi-mi intră-n casă).
Timisoara iunie 1983